Criza

Toata lumea vorbeste de criza, de ce sa nu vorbim si noi. Poate nu o sa credeti dar si pe John l-a afectat aceasta criza. Tocmai ce am aflat in seara asta ca ne-a fost taiata o rata la Hummer. Sa va explicam ca sa intelegeti.

Inca din primul an am avut un client fidel caruia ii ofeream informatii legate de facultate, iar el ne promitea ca o sa ne plateasca cate o rata pentru viitorul Hummer. Anul acesta a inceput sa se intereseze mai mult decat de obicei de facultate si astfel am ajuns sa fim noi informati de el, iar din aceasta cauza o rata la Hummer s-a dus pe apa Sambetei. Dar John nu a putut sa ramana indiferent acestei situatii, asa ca a luat atitudine si a vorbit cu ursul Papushel. Dupa discutia dintre cei doi prieteni, care a durat cateva minute,  au ajuns la concluzia ca atunci cand Papushel o sa faca primul milion de dolari o sa ne cumpere masina  . Avem si dovada promisiunii asa ca suntem siguri ca se va tine de cuvant fie ca vrea, fie ca nu vrea.

Ca sa continuam in acelasi ton, vrem sa va povestim si de peripetia din seara asta. Am mers impreuna cu R.B. sa ne facem abonament la metrou, iar dupa aceea urma sa iesim undeva, la suc. Cum nu stiam prea multe cafenele, puburi si alte localuri pe la Unirii, am zis sa mergem in Romana ca sigur vom gasi o masa la una din cafenele din zona. Ajunsi in Romana, am mers la avizierul facultatii sa ne luam orarul si apoi la biblioteca sa isi ia R.B. o carte. Orarul este unul foarte urat, avem cursurile si seminariile puse ori de la 7:30 dimineata ori in mijlocul zilei, la ora 4 . O sa fie un semestru interesant. Daca  tot ne aflam in Romana am trecut si pe la locul de munca al Andreei sa o vizitam. Nu am stat mult de vorba cu ea pentru ca trebuia sa mergem la suc cu R.B. si sa ajungem cat mai repede in cartier ca sa platim netul. O sa ne luam revansa fata de ea in acest weekend(abea asteptam ).  Am lasat-o pe Andreea sa munceasca si am plecat sa cautam un loc liber pe la una din cafenele din Romana. Bineinteles ca nu am gasit si astfel din Romana am ajuns la Universitate, la E. Pub. Nu o sa zic numele complet al acestui pub pentru ca nu vreau sa ii fac reclama negativa din cauza unui angajat.

Acolo am dat peste un chelner atat de plictisit de viata incat ne venea sa ne ridicam si sa plecam, dar am ramas pentru ca nu mai aveam timp sa cautam un alt pub . Ne-a adus meniul destul de rapid, dar comanda ne-a luat-o dupa vreo 20 de minute. L-am rugat daca poate sa dea muzica mai incet, pentru ca era data la un volum atat de mare incat nu o auzeam pe R.B. care era in fata noastra. El ne-a raspuns cu un sictir “Nu se poate! Este data deja foarte incet si trebuie sa apara si Dj-ul”. Am inghitit in sec si am raspuns “Bine!”. Cand am cerut nota a venit iar dupa vreo 20 de minute, iar pentru acest comportament era sa nu ii lasam nici un bacsis. Intr-un final ne-am indreptat spre casa si am reusit sa ajungem la timp sa platim si netul.

Si uite asa din cauza acelui chelner nu cred ca o sa mai ajungem prea curand in acel pub.

Japan Binocular Football

What goes through your mind when someone says “Let’s go for a drink”?

Aseara am primit de la cineva drag noua un mail care avea ca subiect titlul postului nostru. Deja eram curiosi sa vedem care e treaba, la ce se referea? Am deschis mail-ul si surpriza…inauntru erau trei poze. Le-am atasat si eu mai jos.

Vedeti cat de greu ne este noua, fetelor ?! ( John rade de mama focului in spatele meu )

Leapsa: Poza

Am primit iar o leapsa de la balerina noastra. Iata ce trebuie sa facem :

1. Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
2. Pick the 4th picture in that folder.
3. Explain the picture.
4. Tag 4 people to do the same!

Pai al patrulea folder e cu desene, iar a patra poza este o poza cu Mushu din Mulan ( un film pe care il recomand tuturor ). Este una din multele poze pe care le avem cu Mushu, fiind personajul nostru preferat.

Dau leapsa mai departe Elenei, Sunshiinee ,  Alex’andrei si lui Ionut .

Leapsa: dorinte 2009

In primul rand “La multi ani!” dragii mei cititori, in al doilea rand de mult nu mai primisem o leapsa asa ca balerina noastra a luat atitutine si ne-a dat de munca. Trebuie sa scriu ce isi doreste John de la anul care tocmai a inceput.

Hmmm, greu de zis… Cel mai mult isi doreste ca el si persoanele dragi lui sa fie sanatoase. Apoi pe lista lui sunt urmatoarele dorinte:

• sa plece in vara acasa sa isi revada rudele
• sa isi faca noi prieteni, dar sa se vada cat mai des si cu cei pe care ii are
• sa mearga la turneele de tenis din tara
• sa citeasca cat mai multe…ziare , dar si carti
• sa viziteze cat mai multe orase din tara
• sa se plimbe cu un hummer ( nu pe langa el  )
• si cam atat, in mare

Dam mai departe leapsa Elenei, lui Buddhalova si cine mai vrea, ca e la oferta.

Petrecere la posta

Probabil ati citit la Alex’andra pe blog ca mi-a trimis mie si lui John un cadou, de fapt ea si buddhalova. Va multumim foarte mult, ne-ati facut o surpriza foarte placuta.

Dupa cateva zile in care am stat ca pe jar daca o sa ajunga coletul sau nu, pentru ca de la Posta Romana te poti astepta la orice, am primit azi instiintarea prin care eram anuntati ca trebuie sa mergem la Posta sa ridicam coletul. Ne-am imbracat bine, deoarece atat eu cat si John suntem raciti, si ne-am indreptat catre Posta, care se afla la vreo patru statii de tramvai de noi.  Cum nu am mai iesit de vreo doua zile din casa, am hotarat sa mergem pe jos. Zis si facut.

In aproximativ 20 de minute eram la Mesagerie, pentru ca de acolo trebuia ridicat coletul. Am deschis usa de la Mesagerie si intrand ne-am dat seama ca se aude foarte tare muzica populara. John ma intreaba ” Dar astia nu mai asculta colinde? Au trecut la Sofia Vicoveanca si la hore?”, dar nu am putut sa ii raspund pentru ca radeam foarte tare. Dupa ce ne-am mai linistit, am vazut ca erau foarte multe persoane care stateau la cele 2 ghisee, iar noi, bineinteles ca nu stiam la care trebuia sa stam. Am intrebat-o pe domnisoara de la primul ghiseu la ce coada trebuie sa stam ca sa ridicam un colet. Ea ne-a spus sa ii dam instiintarea si buletinul si ne va aduce imediat coletul. Noi aveam niste figuri de copii foarte fericiti care urmau sa primeasca cel mai frumos cadou. Cat am asteptat sa ni se aduca coletul, de undeva dintr-o camera din spatele ghiseului, s-a deschis usa din dreapta noastra. Acolo erau aproape toti angajatii acelei sucursale, care dansau si chiuiau de mama focului pe muzica populara. Era o camera micuta in care se aflau 2 mese mici, pline cu prajituri, bauturi si mancare, iar in centrul camerei angajatii Postei formasera o hora foarte mare. Toata lumea a inceput sa zambeasca dupa acest moment, iar noi abea ne-am putut abtine sa nu radem in hohote. Dupa cateva secunde s-a intors si domnisoara cu un colet intr-o mana si cu o foaie in cealalta.  Am semnat foaia respectiva, am luat coletul si ne-am indreptat spre casa foarte fericiti.

Acasa, nici nu ne-am dat jos gecile ca am inceput sa desfacem coletul. In el se aflau 2 plicuri si un breloc cu “The mystery machine” . Am facut o poza sa va aratam ca pentru 3 chei, noi avem o gramada de brelocuri ( vezi poza de sus). Am scos 3 dintre ele ca sa putem sa bagam cheile in geanta. Daca nu le scoteam riscam sa nu mai avem spatiu in geanta si pentru altceva . Unul dintre ele este cel de la voi, dar pe care l-am pus langa pat alaturi de cele doua masini ale noastre, o masinuta de la Petrom si bineinteles un Hummer H2 ( vezi poza alaturata ). Trebuie sa ma gandesc serios sa construiesc o parcare, pentru ca nu mai am unde sa le parchez si nu vreau sa ma cert cu vecinii din acest motiv

Dupa aceasta aventura la Posta, ne-am facut un ceai si ne-am bagat in patut… asa ca va uram somn usor de pe acum.

Ps: Alex’andra si Ionut, pachetul nostru pentru voi o sa ajunga la anul pentru ca nu am avut timp sa stam sa cautam cadouri, am cam ramas in urma cu toate cadourile…speram sa ajunga pana de Sfantul Ion