Supărarea când îţi vine…scoate bormaşina

De câteva luni nu există zi în care să nu auzim sunetul dulce al acestei invenţii. Cel care a dat tonul a fost vecinul de deasupra care şi-a văruit, mobilat şi găurit casa. Timp de două luni John şi cu mine nu ne-am odihnit cum trebuie deoarece vecinul avea grija sa nu dormim mai mult ca el. După ce în sfârşit a terminat vecinul de deasupra, au început vecinii de la parter să meşterească prin casă, excepţia făcând-o vecinul de dedesubtul meu. Timp de o săptămână i-am suportat şi pe ei. Bineînţeles că ne-au demonstrat că nu le lipseşte acest instrument minunat din casă, bormaşina. Toate bune şi frumoase până când la vreo trei zile vine mama acasă şi ne dă o veste minunată “vecinul de dedesubtul nostru o să înceapă să zugrăvească”, urmau alte sunete infernale scoase de un instrument atât de mic. 

Azi când revenise liniştea în casa noastră ne-am pus în pat să dormim un pic, mai ales ca aseară nu am dormit decât patru ore din cauza unui proiect. Am reuşit să adormim repede, dar la fel de repede am fost treziţi deoarece patul începuse să se mişte şi era acompaniat de un sunet cunoscut…cel al unei bormaşini. Vecinul de lângă noi începuse să dea şi el găuri… fix pe perete lângă care este aşezat patul nostru.  John devenise atât de nervos încât mai avea un pic şi se ducea la vecinu să îi arunce bromaşina, dar am reuşit să-l calmez.  Drept răzbunare pentru aceste sunete în care a trebuit să stam, eu şi John am dat muzica la maxim. Sperăm ca săptămâna viitoare să nu mai avem parte de astfel de incidente deoarece avem nevoie de linişte să învăţăm pentru sesiune.

Vecinii vostri au astfel de instrument?

Ps: Am căutat pe net informaţii despre inventatorul bromaşinii şi am dat peste acest articol–> “Românul şi bormaşina” … iar inventatorul bormaşinii este Arthur James Arnot.

John profesor

Azi a fost o zi plina de probleme…la econometrie. L-am trezit pe John de dimineata (la 12) sa mergem sa o ajutam pe Nana sa invete pentru examenul de econometrie. Dupa un drum plin de “parfum” cu metroul si tramvaiul 32, am ajuns la Nana acasa.

Ea ne-a asteptat alaturi de Cola, care a fost foarte incantata sa ma vada, dar si sa-l cunoasca pe John.

Am stat un pic de vorba, ne-am povestit ce am facut in ultima perioada si apoi ne-am apucat serios de treaba. Am luat caietul cu seminarii si cursuri la rasfoit, iar cand ne blocam la vreo problema, deschideam cartea, oribila carte, dar de cele mai multe ori John ne-a explicat cum se faceau. John a avut rolul de profesor, el stiind cel mai bine materia.

 Timp de cinci ore am stat toti trei pe scaune si ne-am batut capul sa rezolvam exercitiile. Pana la urma am iesit triumfatori, facand toate tipurile de probleme, chiar si mama Nanei a fost uimita de noi si de cheful nostru de invatat.

 Acum asteptam sa vedem ce nota va luat Nana la examen, dar dupa ziua de azi sunt convinsa ca o sa ia 10 . Nu ne ramane, mie si lui John, decat sa ii uram bafta Nanei.

Pregatire pentru sesiune(1)

Pinguinul nostru azi va incepe sa invete pentru examene, deoarece in cateva zile incepe sesiunea. John si-a inchis calculator, iar tot ce ii puteau distragea atentia de la invatat a fost mutat in alta camera pana cand va termina de citit.

Pana acum totul a decurs conform planului pe care l-a facut de dimineata. Va voi arata cateva din punctele ce trebuiesc atinse in ziua de azi :

John : “Adela nu a stat la mine decat cateva ore, plecand la ora 14:15 , dar am mai trecut si prin Mall sa ne uitam dupa un anumit produs.”

Asa ca John a castigat o ora si jumatate, in care poate sa invete pentru examen.  Diseara va voi povesti daca pinguinul nostru a respectat programul