Supărarea când îţi vine…scoate bormaşina

De câteva luni nu există zi în care să nu auzim sunetul dulce al acestei invenţii. Cel care a dat tonul a fost vecinul de deasupra care şi-a văruit, mobilat şi găurit casa. Timp de două luni John şi cu mine nu ne-am odihnit cum trebuie deoarece vecinul avea grija sa nu dormim mai mult ca el. După ce în sfârşit a terminat vecinul de deasupra, au început vecinii de la parter să meşterească prin casă, excepţia făcând-o vecinul de dedesubtul meu. Timp de o săptămână i-am suportat şi pe ei. Bineînţeles că ne-au demonstrat că nu le lipseşte acest instrument minunat din casă, bormaşina. Toate bune şi frumoase până când la vreo trei zile vine mama acasă şi ne dă o veste minunată “vecinul de dedesubtul nostru o să înceapă să zugrăvească”, urmau alte sunete infernale scoase de un instrument atât de mic. 

Azi când revenise liniştea în casa noastră ne-am pus în pat să dormim un pic, mai ales ca aseară nu am dormit decât patru ore din cauza unui proiect. Am reuşit să adormim repede, dar la fel de repede am fost treziţi deoarece patul începuse să se mişte şi era acompaniat de un sunet cunoscut…cel al unei bormaşini. Vecinul de lângă noi începuse să dea şi el găuri… fix pe perete lângă care este aşezat patul nostru.  John devenise atât de nervos încât mai avea un pic şi se ducea la vecinu să îi arunce bromaşina, dar am reuşit să-l calmez.  Drept răzbunare pentru aceste sunete în care a trebuit să stam, eu şi John am dat muzica la maxim. Sperăm ca săptămâna viitoare să nu mai avem parte de astfel de incidente deoarece avem nevoie de linişte să învăţăm pentru sesiune.

Vecinii vostri au astfel de instrument?

Ps: Am căutat pe net informaţii despre inventatorul bromaşinii şi am dat peste acest articol–> “Românul şi bormaşina” … iar inventatorul bormaşinii este Arthur James Arnot.

Can’t wait to see…

… Boondock Saints II: All Saints Day. Dupa aproape 10 ani de la aparitia filmului “The Boondock Saints”  se pare ca anul acesta vom avea parte de o continuare. Eu si John abea asteptam sa apara deoarece vor fi aproximativ aceiasi actori, Sean Flanery si Norman Reedus, in rolurile principale. Se presupune ca partea a doua va aparea in cinematografe la sfarsitul acestui an.

De ceva vreme, John se tot intreaba ce farmec va mai avea continuarea fara “Funny Man” Rocco, el murind in prima parte. Trebuie sa va marturisesc ca in fiecare zi John il imita pe Rocco zicand gluma din film. He’s a “crack-up”. Daca va intrebati care gluma vizionati filmuletul de mai jos.

 Va recomandam sa vedeti acest film si speram ca in decembrie sa vedem si partea a doua

Easter penguin

Va era dor de John? Iata ca a revenit. A fost foarte ocupat sa ma ajute pe mine cu proiectele de la facultate.  Acum, dupa aproape doua luni de invatat si cautat informatii, este expert in toate materiile de la ASE.  Dar sa lasam facultatea de-o parte si sa va mai zic ce a mai facut John in tot acest timp.

In primul rand si-a perfectionat cunostintele de limba engleza, a descoperit noi seriale (printre care si “The penguins of Madagascar” ), a citit carti (mai are de terminat  doua), m-a ajutat la “curatenia de primavara” si a mers sa ne intalnim cu aproape toti prietenii nostri.  Maine va merge cu mine la tara, la bunici… abea asteptam. Avem mare nevoie de cateva zile libere fara calculator sau televizor, sa stam in curte cu o carte in mana si sa ne relaxam.

In incheierea postului va uram un “Paste Fericit!” si sper sa va aduca iepurasul tot ce doriti.

Criza

Toata lumea vorbeste de criza, de ce sa nu vorbim si noi. Poate nu o sa credeti dar si pe John l-a afectat aceasta criza. Tocmai ce am aflat in seara asta ca ne-a fost taiata o rata la Hummer. Sa va explicam ca sa intelegeti.

Inca din primul an am avut un client fidel caruia ii ofeream informatii legate de facultate, iar el ne promitea ca o sa ne plateasca cate o rata pentru viitorul Hummer. Anul acesta a inceput sa se intereseze mai mult decat de obicei de facultate si astfel am ajuns sa fim noi informati de el, iar din aceasta cauza o rata la Hummer s-a dus pe apa Sambetei. Dar John nu a putut sa ramana indiferent acestei situatii, asa ca a luat atitudine si a vorbit cu ursul Papushel. Dupa discutia dintre cei doi prieteni, care a durat cateva minute,  au ajuns la concluzia ca atunci cand Papushel o sa faca primul milion de dolari o sa ne cumpere masina  . Avem si dovada promisiunii asa ca suntem siguri ca se va tine de cuvant fie ca vrea, fie ca nu vrea.

Ca sa continuam in acelasi ton, vrem sa va povestim si de peripetia din seara asta. Am mers impreuna cu R.B. sa ne facem abonament la metrou, iar dupa aceea urma sa iesim undeva, la suc. Cum nu stiam prea multe cafenele, puburi si alte localuri pe la Unirii, am zis sa mergem in Romana ca sigur vom gasi o masa la una din cafenele din zona. Ajunsi in Romana, am mers la avizierul facultatii sa ne luam orarul si apoi la biblioteca sa isi ia R.B. o carte. Orarul este unul foarte urat, avem cursurile si seminariile puse ori de la 7:30 dimineata ori in mijlocul zilei, la ora 4 . O sa fie un semestru interesant. Daca  tot ne aflam in Romana am trecut si pe la locul de munca al Andreei sa o vizitam. Nu am stat mult de vorba cu ea pentru ca trebuia sa mergem la suc cu R.B. si sa ajungem cat mai repede in cartier ca sa platim netul. O sa ne luam revansa fata de ea in acest weekend(abea asteptam ).  Am lasat-o pe Andreea sa munceasca si am plecat sa cautam un loc liber pe la una din cafenele din Romana. Bineinteles ca nu am gasit si astfel din Romana am ajuns la Universitate, la E. Pub. Nu o sa zic numele complet al acestui pub pentru ca nu vreau sa ii fac reclama negativa din cauza unui angajat.

Acolo am dat peste un chelner atat de plictisit de viata incat ne venea sa ne ridicam si sa plecam, dar am ramas pentru ca nu mai aveam timp sa cautam un alt pub . Ne-a adus meniul destul de rapid, dar comanda ne-a luat-o dupa vreo 20 de minute. L-am rugat daca poate sa dea muzica mai incet, pentru ca era data la un volum atat de mare incat nu o auzeam pe R.B. care era in fata noastra. El ne-a raspuns cu un sictir “Nu se poate! Este data deja foarte incet si trebuie sa apara si Dj-ul”. Am inghitit in sec si am raspuns “Bine!”. Cand am cerut nota a venit iar dupa vreo 20 de minute, iar pentru acest comportament era sa nu ii lasam nici un bacsis. Intr-un final ne-am indreptat spre casa si am reusit sa ajungem la timp sa platim si netul.

Si uite asa din cauza acelui chelner nu cred ca o sa mai ajungem prea curand in acel pub.

What goes through your mind when someone says “Let’s go for a drink”?

Aseara am primit de la cineva drag noua un mail care avea ca subiect titlul postului nostru. Deja eram curiosi sa vedem care e treaba, la ce se referea? Am deschis mail-ul si surpriza…inauntru erau trei poze. Le-am atasat si eu mai jos.

Vedeti cat de greu ne este noua, fetelor ?! ( John rade de mama focului in spatele meu )

Leapsa: Poza

Am primit iar o leapsa de la balerina noastra. Iata ce trebuie sa facem :

1. Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
2. Pick the 4th picture in that folder.
3. Explain the picture.
4. Tag 4 people to do the same!

Pai al patrulea folder e cu desene, iar a patra poza este o poza cu Mushu din Mulan ( un film pe care il recomand tuturor ). Este una din multele poze pe care le avem cu Mushu, fiind personajul nostru preferat.

Dau leapsa mai departe Elenei, Sunshiinee ,  Alex’andrei si lui Ionut .