Supărarea când îţi vine…scoate bormaşina

De câteva luni nu există zi în care să nu auzim sunetul dulce al acestei invenţii. Cel care a dat tonul a fost vecinul de deasupra care şi-a văruit, mobilat şi găurit casa. Timp de două luni John şi cu mine nu ne-am odihnit cum trebuie deoarece vecinul avea grija sa nu dormim mai mult ca el. După ce în sfârşit a terminat vecinul de deasupra, au început vecinii de la parter să meşterească prin casă, excepţia făcând-o vecinul de dedesubtul meu. Timp de o săptămână i-am suportat şi pe ei. Bineînţeles că ne-au demonstrat că nu le lipseşte acest instrument minunat din casă, bormaşina. Toate bune şi frumoase până când la vreo trei zile vine mama acasă şi ne dă o veste minunată “vecinul de dedesubtul nostru o să înceapă să zugrăvească”, urmau alte sunete infernale scoase de un instrument atât de mic. 

Azi când revenise liniştea în casa noastră ne-am pus în pat să dormim un pic, mai ales ca aseară nu am dormit decât patru ore din cauza unui proiect. Am reuşit să adormim repede, dar la fel de repede am fost treziţi deoarece patul începuse să se mişte şi era acompaniat de un sunet cunoscut…cel al unei bormaşini. Vecinul de lângă noi începuse să dea şi el găuri… fix pe perete lângă care este aşezat patul nostru.  John devenise atât de nervos încât mai avea un pic şi se ducea la vecinu să îi arunce bromaşina, dar am reuşit să-l calmez.  Drept răzbunare pentru aceste sunete în care a trebuit să stam, eu şi John am dat muzica la maxim. Sperăm ca săptămâna viitoare să nu mai avem parte de astfel de incidente deoarece avem nevoie de linişte să învăţăm pentru sesiune.

Vecinii vostri au astfel de instrument?

Ps: Am căutat pe net informaţii despre inventatorul bromaşinii şi am dat peste acest articol–> “Românul şi bormaşina” … iar inventatorul bormaşinii este Arthur James Arnot.

Detectivul lu’ peste

De astazi John este la regim. I-am interzis anumite alimente, dar mai ales l-am pus sa reduca cantitatea de peste pe care o mananca zilnic. Nereusind sa il conving sa faca acest lucru, am recurs la masuri drastice.

Am inceput sa ascund pestele de el, sa il bag cat mai “adanc” in frigider, dar de fiecare data ma trezeam ca pestele pe care il ascunsesem atat de bine disparea. Eram foarte uimita de reusita lui John de a gasi pestele. Am stat si m-am gandit la tehnica pe care o aplica pentru aceasta “misiune”, dar nu am ajuns la nicio concluzie.

Dupa cateva ore am observat ceva ciudat la John, isi luase o luneta. L-am intrebat “Ai probleme cu ochii, nu mai vezi bine?”, el raspunzand ”Nu, vad foarte bine, dar acum caut indicii”. Eu am contiunat sa imi vad de treaba fara sa bag de seama ce indicii cauta el de fapt, crezand ca se joaca de-a detectivul. Dupa cateva minute am realizat ca John cauta orice indiciu care il va duce la pestele ascuns de mine. “Uite ce face un serial(C.S.I.) dintr-un pinguin… il face detectiv”, mi-am zis. Reactia pe care am avut-o a fost aceea de a rade, dupa care i-am luat luneta lui John si l-am avertizat ca daca mai mananca pestele din frigider, altul nu ii voi mai cumpara pana la sfarsitul saptamanii. Vazand ca nu are scapare si ca va trebui sa mai renunte la peste s-a dus cuminte in camera lui.

Sper sa reusesc sa duc la capat ceea ce mi-am propus

Zi nefasta

 Da, astazi a fost pentru pinguinul nostru o zi ghinionista. Inca de cand s-a trezit totul i-a mers prost.

 Sa fie de vina schimbarea de ora? Nu stim, dar stim ca tot ce a incercat John sa faca astazi i-a iesit pe dos. 

Toata lumea uraste sa se trezeasca dimineata devreme, iar John nu face exceptie de la regula. Astazi trebuia sa mergem impreuna intr-un anumit loc. Am pus alarma de la telefon sa sune, dar nu am apucat sa o aud de dimineata pentru ca John a avut grija de telefonul mobil. In incercarea lui de a dezactiva alarma, John a scapat telefonul pe jos, iar acesta sa inchis de tot.

Dupa jumatate de ora in care am stat in pat cu ochii in inchisi incercand sa ne motivam sa ne ridicam si sa mergem la baie… am reusit sa facem si pasul cel mai important din rutina de dimineata…am deschis ochii… 

Dupa cum stiti sunt o fata “amabila si draguta”,iar astazi am incercat sa fiu la fel lasandu-l pe John primul la baie…in timp ce eu am mai lenevit putin in pat. Dar la nici doua secunde de la intrarea lui John in baie am auzit un strigat “Aaaaaaaa….”. Eu am sarit din pat crezand ca John a patit ceva grav, dar de fapt pinguinul cel nebun a dat drumul la apa calda in loc sa dea drumul la apa rece.

Am reusit intr-un final sa ne spalam, imbracam si aranjam, iar ultimul lucru pe care trebuia sa il facem inainte de a pleca era cel de a manca. John sa ocupat de incalzitul laptelui in timp ce eu am pus farfuriile pe masa. Bineinteles ca John a uitat de lapte, iar aceasta sa varsat tot pe aragaz . Pana la urma am fost nevoiti sa mancam cerealele cu lapte rece.

Dupa lungi “chinuiri” am reusit sa plecam de acasa. Am mers pe drumul nostru obisnuit, care duce la metrou. Dar astazi pe trecerea de pieton John era sa fie calcat de tramvai. Norocul lui a fost ca vatmanul ne vazuse de cand ne-am apropiat de trecere si a incetinit pentru ca noi sa putem traversa.

La metrou nu se putea sa nu se intample ceva…John a uitat cartela de metrou acasa. Am cumparat alta cartela si ne-am continuat drumul fiind presati de timp. In timp ce coboram scarile am observat ca metroul tocmai sosea in statie. Ne-am grabit sa il prindem, dar l-am pierdut deoarece pinguinul nostru scump sa impiedicat pe scari si a cazut. Din fericire nu a patit nimic decat ca si-a prafuit penele.

Am reusit sa ajungem la destinatie fara alte incidente, dar in drum spre casa am avut parte de alte peripetii. John a incercat sa bage cartela in aparat, dar aparatul nu ii permitea sa treaca si ii arata ca acea cartela era expirata. S-a dus la doamna de la ghiseu pentru a-i explica situatia, dar aceasta l-a pus sa cumpere alta cartela. Dupa lungi certuri cu doamna respectiva John a putut trece fara a mai fi nevoit sa cumpere alta cartela.

Pana a ajunge acasa, am facut un mic ocol pana in caminele din regie. Din fericire in regie nu sa intamplat nimic rau. Ajunsi acasa, John si-a facut o intrare in casa in forta trantind usa de perete iar una din vazele care se aflau pe raftul din spatele usii era sa cada, dar eu am fost pe faza si am prins vaza.

Ne-am facut comozi in pat si i-am cerut lui John sa imi puna o cana cu apa. Cana nu statea bine pe masa si a cazut, facandu-se cioburi. Dupa acest incident l-am pus pe John sa stea in pat si sa se linisteasca, dar mai ales sa nu se mai atinga de nimic.

 Pana acum nu sa mai intamplat nimic, dar ziua inca nu sa incheiat…

if you’re not really here…I don’t want to be either

Toata viata cautam o persoana care sa ne faca sa ne simtim in al 9-lea cer, dar de multe ori sarutam broaste in speranta de a gasi printul.

De cele multe ori suntem atrasi fizic de o persoana si suntem convinsi ca ea e jumatatea noastra, dar dupa ce trec cateva saptamani, si trece euforia de la inceput ne dam seama ca nu avem nici un punct comun cu aceasta .

Si atunci intervine dezamagirea, melancolia. Avem un gust amar si acest sentiment de tristete ne face sa ne punem intrebari, foarte multe intrebari. 

Ajungem la concluzii gen “nimeni nu ma iubeste sau nu o sa imi gasesc niciodata o persoana potrivita”, dar toate aceste ganduri se sterg odata cu intalnirea unui alt baiat sau unei alte fete in prezenta careia ne simtim bine…pe moment.

Si tot asa pana intr-un moment in care ajungem sa spunem “gata eu o sa stau singur(a) toata viata” sau mai rau sa ramanem cu o persoana care ne iubeste doar de dragul de a avea o relatie si de a avea un partener de sex oricand ai chef.

Si uite asa ne traim viata!

     

 Ps: pentru acest post am fost inspirata de o prietena draga mie :*

 

 

 

 

John face “victime”

Pinguinul John, s-a trezit de dimineata si ca orice pinguin s-a dus sa se spele, sa manance si sa se imbrace pentru a pleca in tinutul rece.

Dupa cum va povesteam in postul anterior pinguinul nostru sa hotarat sa faca anumite schimbari in viata lui pentru a putea fi pe deplin fericit. Zis si facut.

Ziua a inceput-o pe melodia de la U2-Beautiful day care i-a intarit moralul,iar dupa o plimbare prin tinutul rece si o iesire cu prietenele ei, una dintre ele serbandu-si ziua de nume (La multi ani), a revenit in casuta lui cea racoroasa unde sa cuibarit in pat.

Toate bune si frumoase, se parea ca strategia lui dadea roade si in sfarsit se simte bine de dimineata pana seara, dar nu a fost asa… Mai pe seara s-a gasit un prieten sa il intrebe ceva, dar John a refuzat sa raspunda, deoarece prietenul lui sarise gardul cu glumele lui si il jignise pe John, facandu-l “pinguin fara personalitate”. In urma discutiei lor au ajuns la concluzia ca e cel mai bine ca prietenul lui John sa zica ce vrea, pentru ca el nu o sa il mai bage in seama.

Si uite asa pinguinul noastru a facut deja “victime” in randul prietenilor, dar stie ca timpul va vindeca ranile amandurora si totul va reveni la normal, insa acum John este suparat pe el.

Chiar daca a avut aceasta suparatoare discutie, John incearca sa ramana la fel de fericit.

O noua zi incepe in 15 minute…somn usor pinguinii mei :*