Detectivul lu’ peste

De astazi John este la regim. I-am interzis anumite alimente, dar mai ales l-am pus sa reduca cantitatea de peste pe care o mananca zilnic. Nereusind sa il conving sa faca acest lucru, am recurs la masuri drastice.

Am inceput sa ascund pestele de el, sa il bag cat mai “adanc” in frigider, dar de fiecare data ma trezeam ca pestele pe care il ascunsesem atat de bine disparea. Eram foarte uimita de reusita lui John de a gasi pestele. Am stat si m-am gandit la tehnica pe care o aplica pentru aceasta “misiune”, dar nu am ajuns la nicio concluzie.

Dupa cateva ore am observat ceva ciudat la John, isi luase o luneta. L-am intrebat “Ai probleme cu ochii, nu mai vezi bine?”, el raspunzand ”Nu, vad foarte bine, dar acum caut indicii”. Eu am contiunat sa imi vad de treaba fara sa bag de seama ce indicii cauta el de fapt, crezand ca se joaca de-a detectivul. Dupa cateva minute am realizat ca John cauta orice indiciu care il va duce la pestele ascuns de mine. “Uite ce face un serial(C.S.I.) dintr-un pinguin… il face detectiv”, mi-am zis. Reactia pe care am avut-o a fost aceea de a rade, dupa care i-am luat luneta lui John si l-am avertizat ca daca mai mananca pestele din frigider, altul nu ii voi mai cumpara pana la sfarsitul saptamanii. Vazand ca nu are scapare si ca va trebui sa mai renunte la peste s-a dus cuminte in camera lui.

Sper sa reusesc sa duc la capat ceea ce mi-am propus

Siiii…mai am inca o dorinta!

Probabil ca o sa spuneti, iar vrea/vor asta/astia ceva?! Da, mai avem o dorinta, o dorinta care ne leaga. Vrem sa ninga! Daca s-ar putea sa trecem peste perioada in care este frig si urat, si sa trecem direct la frig si zapada am fi foarte fericiti.

Atat eu cat si John abea asteptam sa ninga, sa putem facem ingeri si oameni de zapada, dar mai ales sa facem bulgari si sa-i aruncam unul in altul, sa ne “bulgarim”. Cand eram mica nu imi placea iarna pentru ca era prea frig, dar odata ajunsa la bunica mea din judetul Suceava, am descoperit ce inseamna sa te joci in zapada. La ei cand ninge, apai ninge nu gluma. Imi amintesc ca in unele ierni era stratul de zapada atat de mare ca abea puteam sa iesim din casa. Ne adunam cu mic ( eu fiind cea mai mica ) cu mare din toate colturile tarii si stateam toti ghemuiti langa soba in care mocnea focul, iar bunica ne facea turte cum numai ea stie. Ca sa adormim ne uitam pe fereastra la fulgii mari de zapada care parca dansau prin aer. De atunci m-am indragostit de zapada.

Pentru John, a fost dragoste la prima vedere. El sa nascut intr-un tinut plin de zapada. Cand era mic ii placea  sa stea toata ziua sa faca ingeri de zapada si mereu mama lui il certa ca nu facea nimic altceva. Cel mai mult ii placea cand facea “cazemate” si bombarda ceilalti pinguini cu bulgari de zapada. Da, inca de mic John a fost un pinguin “special”.

De cand a venit in Bucuresti, John nu a apucat sa vada nicio iarna in acest oras minunat, sa vada cum tot orasul paralizeaza inca de la prima ninsoare si nimeni nu mai este in stare sa faca un pas prin zapada.

Amandoi asteptam cu nerabdare momentul in care va ninge iar ca sa putem merge la bunica mea sa ne bucuram de aceasta dorinta…bineinteles mancand turtele bunicii.