Zi nefasta

 Da, astazi a fost pentru pinguinul nostru o zi ghinionista. Inca de cand s-a trezit totul i-a mers prost.

 Sa fie de vina schimbarea de ora? Nu stim, dar stim ca tot ce a incercat John sa faca astazi i-a iesit pe dos. 

Toata lumea uraste sa se trezeasca dimineata devreme, iar John nu face exceptie de la regula. Astazi trebuia sa mergem impreuna intr-un anumit loc. Am pus alarma de la telefon sa sune, dar nu am apucat sa o aud de dimineata pentru ca John a avut grija de telefonul mobil. In incercarea lui de a dezactiva alarma, John a scapat telefonul pe jos, iar acesta sa inchis de tot.

Dupa jumatate de ora in care am stat in pat cu ochii in inchisi incercand sa ne motivam sa ne ridicam si sa mergem la baie… am reusit sa facem si pasul cel mai important din rutina de dimineata…am deschis ochii… 

Dupa cum stiti sunt o fata “amabila si draguta”,iar astazi am incercat sa fiu la fel lasandu-l pe John primul la baie…in timp ce eu am mai lenevit putin in pat. Dar la nici doua secunde de la intrarea lui John in baie am auzit un strigat “Aaaaaaaa….”. Eu am sarit din pat crezand ca John a patit ceva grav, dar de fapt pinguinul cel nebun a dat drumul la apa calda in loc sa dea drumul la apa rece.

Am reusit intr-un final sa ne spalam, imbracam si aranjam, iar ultimul lucru pe care trebuia sa il facem inainte de a pleca era cel de a manca. John sa ocupat de incalzitul laptelui in timp ce eu am pus farfuriile pe masa. Bineinteles ca John a uitat de lapte, iar aceasta sa varsat tot pe aragaz . Pana la urma am fost nevoiti sa mancam cerealele cu lapte rece.

Dupa lungi “chinuiri” am reusit sa plecam de acasa. Am mers pe drumul nostru obisnuit, care duce la metrou. Dar astazi pe trecerea de pieton John era sa fie calcat de tramvai. Norocul lui a fost ca vatmanul ne vazuse de cand ne-am apropiat de trecere si a incetinit pentru ca noi sa putem traversa.

La metrou nu se putea sa nu se intample ceva…John a uitat cartela de metrou acasa. Am cumparat alta cartela si ne-am continuat drumul fiind presati de timp. In timp ce coboram scarile am observat ca metroul tocmai sosea in statie. Ne-am grabit sa il prindem, dar l-am pierdut deoarece pinguinul nostru scump sa impiedicat pe scari si a cazut. Din fericire nu a patit nimic decat ca si-a prafuit penele.

Am reusit sa ajungem la destinatie fara alte incidente, dar in drum spre casa am avut parte de alte peripetii. John a incercat sa bage cartela in aparat, dar aparatul nu ii permitea sa treaca si ii arata ca acea cartela era expirata. S-a dus la doamna de la ghiseu pentru a-i explica situatia, dar aceasta l-a pus sa cumpere alta cartela. Dupa lungi certuri cu doamna respectiva John a putut trece fara a mai fi nevoit sa cumpere alta cartela.

Pana a ajunge acasa, am facut un mic ocol pana in caminele din regie. Din fericire in regie nu sa intamplat nimic rau. Ajunsi acasa, John si-a facut o intrare in casa in forta trantind usa de perete iar una din vazele care se aflau pe raftul din spatele usii era sa cada, dar eu am fost pe faza si am prins vaza.

Ne-am facut comozi in pat si i-am cerut lui John sa imi puna o cana cu apa. Cana nu statea bine pe masa si a cazut, facandu-se cioburi. Dupa acest incident l-am pus pe John sa stea in pat si sa se linisteasca, dar mai ales sa nu se mai atinga de nimic.

 Pana acum nu sa mai intamplat nimic, dar ziua inca nu sa incheiat…

Another day, just breathe…

De o saptamana, zilnic, ii zic aceste cuvinte unei bune prientene care a pierdut una dintre cele mai importante persoane din viata ei. Dar cum sa poti respira cand sti ca nu vei mai vedea pe cineva drag niciodata? Nu pot sa imi inchipui ce e in sufletul ei acum pentru ca eu nu am trecut printr-o asemenea durere.

Cel mai rau ma doare ca nu stiu ce sa ii spun sa ii aline durerea, iar singurele cuvinte care imi ies din gura sunt ” Imi pare foarte rau” si “Sigur e intr-un loc mai bun”. Jalnic…mai ales ca vin din partea celei mai bune prietene. E a doua oara in viata mea, in calitate de buna prietena, cand ma aflu intr-o astfel de situatie. Sper sa nu mai fiu nevoita sa trec printr-o situatie asemanatoare pentru ca sunt teribil de stangace si nu stiu ce sa spun.

Stiu ca sunteti curiosi sa aflati ce a mai facut John. Si el a fost alaturi de prietena noastra si a incercat cum a putut el mai bine sa o consoleze. 

Trecand peste aceasta teribila durere, John incearca mai nou sa afle cat mai mult noutati din lumea artei fotografice, doarece a descoperit ca are inclinatii spre acest domeniu. Am gasit si niste cursuri interesante de fotografie, dar din pacate sunt puse intr-o perioada in care el are de facut ceva important. El spera ca anul viitor sa poata sa se axeze pe fotografie pentru ca vrea sa se inscrie la aceste cursuri si sa studieze intens sa devina un profesionist. Poate cine stie, in viitor sa ajunga un fotograf celebru. El continua sa-si pastreze speranta. Eu il sustin si sper ca si voi, cititorii lui fideli sa il sustineti.

John imi comunica ca ar trebui sa inchei acest post, asa ca va uram noapte buna si vise placute.

Fara cuvinte…

Va anunt oficial ca John va lipsi din blogosfera pe o perioada nedeterminata, deoarece va fi alaturi de o buna , foarte buna prietena intr-un moment foarte dificil pentru ea

John revine cu obsesii noi

Stiu ca v-am lasat cu ochii in soare si nu am mai postat nimic de o saptamana, dar tenisul ne ocupa foarte mult timp, mai ales acum cand a inceput turneul de la Madrid.

Bineinteles ca am incercat sa nu fac discriminare si ne-am uitat si la fete, la turneul de la Zurich, pentru a vedetea si John fete frumoase…dar pana la urma am ajuns la concluzia ca frumusetea jucatoarelor/jucatorilor nu prea are legatura cu performantele lor, din pacate.

Fiind dezamagiti ca preferatii noastrii au iesit rapid din turnee, am mers la facultate sa vedem boboci/boboace de anul asta. Trebuie sa recunosc ca John are noroc, pentru ca boboacele de anul acesta sunt chiar foarte dragute. Acum ramane sa vedem cum si cand o sa le abordeze John. Probabil ca ursul Papushel, care mai nou a inceput sa vina la facultate, o sa il sfatuiasca pe John in legatura cu fetele, dar nu se stie ce se va intampla in viitor.

Mai nou, ne uitam si la snooker si incerc sa ii explic lui John cum se joaca acest joc minunat. Normal ca si aici am favoriti, adica eu, Anca, si bineinteles ca favoritii mei au avut grija sa iasa inca din primele doua tururi. Incep sa cred ca noi tinem ghinion.

Ps: De acum o sa postez mai des…special pentru cititorii mei fideli

John are o pasiune noua…

Imi pare rau ca nu am postat nimic de o saptamana, dar m-am consultat cu John despre ce voi scrie pe blog. In urma unei discutii lungi cu pinguinul meu preferat, am decis sa nu va dezvaluim aventurile lui John din vacanta, din cauza unor probleme pe care le-a avut si pe care vrea sa le lase in trecut, dar va pot spune ce a mai facut saptamana care tocmai a trecut.

Probabil ca despre mine, Anca, stiti deja ca am o “noua” pasiune…iubesc tenisul. Eh, dupa doar cateva zile petrecute cu mine, John a devenit si el un impatimit al acestui sport. L-am pus in tema cu jucatorii mei favoriti, dar mai ales cu evolutiile jucatorilor romani din ultima luna. De trei zile urmarim evolutia lui Victor Crivoi la turneul de la Viena. Bineinteles ca am sarbatorit de fiecare data cand Victor a batut. Din pacate Victor a iesit din primul tur, fiind invins de numarul 14 modial, Fernando Verdasco. Urmeaza ca de pe 13 octombrie sa urmarim evolutia lui Marius Copil la turneul de la Calabasas ( hai Marius !!! ).

Probabil ca sunteti curiosi sa aflati ce favoriti are John…sunt putini deoarece John inca nu i-a vazut pe toti cum joaca, nefiind in tara atunci cand s-au disputat la Bucuresti trei competitii importante ale acestui sport ( BCR Open Romania, Cupa Davis si Ipsos Bucharest Challenger )…dar va voi dezvalui numele a trei dintre ei : Jose Acasuso, Nicolas Almagro si nu in ultimul rand Ruben Ramirez Hidalgo.

Saptamana trecuta s-a desfasurat Campionatul National Individual de Seniori, dar din pacate nu am putut merge decat sambata sa vedem un meci de tenis. Am ajuns la una din cele doua semifinalele la dublu mixt si am urmarit meciul Apostu-Efremov Artemon/Mitu Andreea impotriva Margarit Sergiu/Alecsiu Ioana. Urma sa mergem si duminica la finala de simplu seniori in care urma sa joaca Adrian Cruciat impotriva lui Gabriel Moraru dar din cauza orei si a vremii urat am hotarat sa ramanem acasa.

In urmatoarea perioada vom urmari evolutiile jucatorilor preferati ai lui John, dar si a jucatorilor mei favoriti

John is back!

Daca va era dor de pinguinul John, am o veste buna pentru voi, dragi cititori ai acestui blog… John is back. Au aparut tot felul de speculatii cum ca John ar fi fost rapid de vreun extraterestru sau chiar mai rau ca m-ar fi parasit. Stati calmi, John nu a patit nimic si in niciun caz nu ma va parasi.

Probabil sunteti curiosi de ce am inchis blogul, dar mai ales unde a fost John in tot acest timp. Pinguinul nostru drag a vrut sa isi ia cateva zile de vacanta, sa se duca sa isi viziteze familia…si astfel eu am ramas fara “actorul” principal al acestui blog. Initial imi spuse ca o sa lipseasca doar doua saptamani din tara, dar a hotarat sa mai ramana de dragul lor.

Mie mi-a fost super dor de el si stiu ca si voua, deoarece toata lumea m-a intrebat de el pe perioada cat a lipsit din blogosfera. Momentan John incearca sa se acomodeze iar cu Bucurestiul. In urmatoarea perioada o sa va povestesc despre aventurile lui John la el acasa.