John vrea poveste

Dupa ce John m-a innebunit toata seara sa ii spun o poveste, am ajuns la concluzia ca mai bine scriu un post in care sa va propun voua sa ii spuneti lui John o povestioara. Poate fi considerata o leapsa .

John deja a inceput sa isi streseze prietenii pe messenger sa ii spuna povesti, dar mai vrea sa asculte si alte povesti.

Regulile pentru leapsa aceasta sunt simple, trebuie sa fie cat mai interesanta si poate fi despre orice doriti voi. Prima care are sansa de a se face remarcata ca povestitoare este Elenush …asta daca vrea .

John’s obsessions

John a primit de la Alex’andra o leapsa in care trebuie sa va povesteasca despre obsesiile lui. Va pregatit o lista a tuturor obsesiilor lui actuale :

1. Temperaturile sub 0 grade si zapada ( cat timp vor fi peste 30 de grade in Bucuresti John va sta in cada plina cu gheata )

2. Inghetata de vanilie ( se poate deduce de ce )

3. Masinile, in special marca… Hummer ( si aici se poate deduce de unde a “mostenit” pasiunea ), dar si masinile americane vechi

4. Plimbarile in aer liber ( mai ales pe timpul iernii )

5.  Formatia Interpol ( mai nou este fan )

Aici se incheie pentru moment lista lui John cu obsesii. Aceasta lista se largeste constant , deoarece in fiecare zi descopera ceva nou care il atrage si care in timp devine o obsesie.

La bunica

Salutare,cititorii mei dragi! Am revenit din scurta mea excursie la bunica si va sunt datoare cu un post despre ea.

Dupa cum v-am spus si in postul trecut am plecat luni de dimineata. Drumul a fost unul foarte lung si obositor, spun lung pentru ca ai mei parinti au oprit din sat in sat sa cumpere de la tarani rosii, pepene verde, pepene galben si alte cele, iar la Roman am oprit la Kaufland sa luam apa si carne pentru gratar, plus ce ne mai trebuia. Si uite asa un drum normal de 6 ore s-a transformat in unul de aproape 10 ore, noroc de aerul conditionat ca altfel John s-ar fi topit de caldura. Cand am ajuns la Baia, comuna in care sta bunica mea, undeva pe langa Falticeni, am salutat-o pe bunica mea si ne-am bagat in pat. Ne-am trezit abea a doua zi la ora sapte. Cum am facut ochi bunica a inceput sa spuna ce trebuie sa facem in ziua respectiva, si anume curatenie in casa ei. Bunica mea sta singura de o perioada buna de timp, de cand a murit bunicul meu, si este foarte bolnava si nu poate face prea multe treburi, asa ca noi venim de cel putin o data pe an sa o ajutam sa faca curatenie si ce ne mai cere ea sa facem.

Si cum ziceam am inceput sa facem curatenie in casa. Am inceput prin a scoate toate covoarele din casa, apoi am maturat, am sters praful, iar John cu mama au scuturat covoarele, dupa care aranjam la loc camerele. Toata ziua ne-am petrecut-o facand curatenie, dar cand am terminat toata casa stralucea de curatenie. In urmatoarele doua zile am facut mancare si am sapat cartofii prin gradina.

Vineri, de Adormirea Maicii Domnului, am fost la manastirea Neamt si la casa memoriala a lui Ion Creanga de la Humulesti. Aceasta a fost a doua vizita la manastirea Neamt, dar de fiecare data raman uimita de piesajul unde se afla manastirea, parca este unul desprins din poveste, iar de data asta John a fost cel care a ramas cu gura cascata la vederea acestui loc.

A fost o zi foarte placuta deoarece am avut parte de o mini-excursie frumoasa, dar mai ales ca toata lumea m-a sunat sau mi-a dat sms sa imi zica “La multi ani!” ( da, ma cheama Maria), chiar si persoane de la care nu ma asteptam (le multumesc tuturor), iar unchiul, matusa, verisoarele mele si John mi-au cantat toata ziua “Multi ani traiasca” . Cand am revenit din aceasta mini-excursie am mers la bunica mea deoarece era hramul comunei si am fost sa sarbatori alaturi de rudele noastre aceasta zi. La Baia erau deja si finii mei cu finica cea mica, Ioana, alaturi de buncii Ioanei,care sunt tot rude cu mine, sunt celalalt unchi al meu cu matusa mea, iar fina mea e si verisoara mea (complicat, stiu) . Eu si cu John ne-am jucat putin cu Ioana, care e o scumpa si la care tin foarte mult si ea tine la mine, dar se pare ca John este preferatul ei.

Sambata am petrecut-o tot alaturi de familie, dar mai mult cu Ioana, cu care a trebuit sa dormim la pranz pentru ca si noi, eu si John, trebuia ca sa facem nani sa ne facem mari ca ea si sa mergem la gradinita, dupa spusele ei :lol: .

Duminca ne-am facut bagajele si am pornit spre casa, din fericire drumul a fost relativ scurt, de aproape 6 ore, cu doua opriri, una la o benzinarie si una la cealalta bunica a mea. Mai pe seara mi-am facut timp sa ne vad si cu doua colege de faculte, dar si bune prietene.

Nici nu stiu cand a trecut saptamana petrecuta la bunica, dar pot spune ca a fost una destul de relaxanta pentru mine, dar  mai ales pentru John. Ah, v-am pus si cateva poze facute de mine, iar in poza de la inceput, ar trebui sa fie o libelula care are aripile transparente .

Un avion de la Blue Air care ateriza pe Otopeni.

Un camp de pe langa Buzau

La Hanul Ancutei, hanul meu

Ioana, scumpa de ea :X

Casuta cu personaje din povestile lui Ion Creanga

Casa memoriala a lui Ion Creanga

Manastirea Neamt

Soaricel cu aripi

Azi a fost ziua in care eu si John am vazut “The dark knight”. Bineinteles ca nu am fost singuri, ci am mers cu Rb, Alina si Nana. Ne-am intalnit toti la Unirii in statia de autobuz. Ne-am urcat cuminti in autobuz, dar drumul ni sa parut foarte lung, deoarece autobuzul era plin. Ajunsi la cinematograf, ne-am cumparat biletele dupa care am intrat in sala. In sala am fost uimiti sa vedem atat de multi oameni deoarece  “The dark knight” ruleaza de ceva timp in cinematografe. Ne-am asezat pe locurile noastre si am asteptat sa inceapa filmul. Pana a inceput filmul au mai trecut 15 minute, timp in care Nana mi-a aratat poze din excursie.

Gata, s-au inchis luminile…a inceput filmul. Filmul a fost unul bunicel, m-a tinut in suspans,  dar ma asteptam la mai mult ,poate data viitoare. Si fetelor le-a placut filmul, doar Nana ce a ramas socata ca Batman s-a batut cu rotweilerii( ea fiind o iubitoare de catei), spunand: “cum a putut soricelul ala cu aripi sa se bata cu acei catei draguti?!”. Eu am fost tot filmul atenta la Batman, mai mult pentru ca actorul principal este unul dintre favoritii mei , iar John a fost atent la costumul si miscarile lui Batman spunand ca ar dori si el un costum ca acela. I-am raspuns ca va avea costumul cand va avea si masina din film . Ce m-a distrat in film a fost Jokerul, care mereu punea aceasi intrebare “Do you want to know how I got the scars? “.

Acum astept sa apara in cinematografe filmul “The X Files: I Want to Believe”, preferatul meu. Dupa cum stiti din posturile mai vechi, am iubit serialul “The X files”, iar acum cateva saptamani  am inceput sa ma uit la toate sezoanele din el. Abea astept sa vad si filmul.

Pana va aparea “The X files” eu voi pleca intr-o scurta excursie la bunica mea din judetul Suceava, asa ca ne vom auzi abea peste o saptamana. See you soon, cititorii mei dragi.

Sweet John

Acum cateva luni, un prieten din blogosfera mi-a spus ca nu va mai intra pe blogul meu deoarece a auzit el ca pinguinii sunt niste animale periculoase si ca ii este frica sa nu il ucida John. Eu nu i-am spus nimic mai mult decat “faci ce vrei”.

Nu am incercat sa il fac sa se razgandeasca, dar acum sunt decisa sa spun tuturor ca aceste animale dragute nu sunt capabile sa ucida un om, de fapt nu sunt capabile sa ucida ceva mai mare decat un peste.  Nu stiu cum ar putea crede cineva ca aceste animale ar putea fi periculoase pentru omenire.

 Eu locuiesc cu John de aproape cinci luni si nu am patit nimic, nu a atentat cu nimic la viata mea. Poate el o fi dintr-o specie mai pasnica…dar nici la televizor nu am auzit stiri referitoare la atacurile pinguinilor asupra oamenilor. In fine, cert e ca pinguinii sunt niste fiinte pasnice si dragute, iar John e dovada vie a acestui lucru, iar prietenul lui cel mai bun ursul Papushel poate sa confirme .

Marca “Pinguinul John”

Ieri a fost o zi foarte productiva pentru mine si John, deoarece am avut o revelatie… sa ne deschidem propria noastra afacere. Dupa ce am fost prin magazine cu Andreea, ne-am hotarat creem o noua marca.  

In toate magazinele gasim haine, accesorii, obiecte decorative cu pisici, caini, fetite, etc, dar foarte greu gasesti ceva cu pinguini. Nu e corect! De ce nu poate exista o colectie de haine cu pinguini? De ce nu pot exista bijuterii cu pinguini? Sau chiar o vaza sub forma unui pinguin? Asa ca am decis sa promova pinguinii, deoarece au acelasi drept ca “Hello Kitty” sau “Scooby Doo” sa apara pe tot felul de articole.

Buuun, dar acum aparea problema, cum sa se numeasca afacerea? Gandidu-ma ca John a devenit deja un personaj celebru in cercul meu de prieteni, de ce sa nu devina un personaj cunoscut la nivel national? Astfel a luat nastere marca “Pinguinul John”, si speram ca in timp va deveni o marca la fel de cunoscuta ca “D&G” sau “Versace” .

Vom incerca sa creem o colectie de haine si accesorii, si daca aceasta colectie va avea succes ne vom extinde si pe alte segmente. Ne vom stradui sa concepem haine in tendinte, dar vrem sa fie totodata si ceva unic pe piata romaneasca . 

Aceasta afacere se afla momentan in stadiul de proiect, deoarece trebuie sa punem la punct anumite probleme ce tin de aspectul financiar si de sistemul de distributie. Nu stim daca vom reusi sa deschidem aceasta afacere in acest an, dar vom incerca. O sa fie o foarte mare provocare pentru noi si speram sa reusim.