Un nou inceput

E 4:30 dimineata, iar caldura nu ma lasa sa dorm. Trebuie sa recunosc ca nu numai caldura nu ma lasa sa dorm ci si gandurile care imi inunda mintea in aceasta ora tarzie.

Ma gandesc de cate ori zicem “gata de maine voi face…” si de cate ori ne lasam pagubasi. Se pare ca nu sunt prea buna la noi inceputuri, dar stiu ca imi doresc foarte mult unul, problema e ca nu stiu de unde sa incep si ce sa modific prima data.

Cred ca o sa incep o lista in care sa scriu tot ce vreau sa fac in viitorul apropiat. Probabil o sa imi ziceti ca am folosit aceasi conceptie ca in filmul ” The Bucket List “, dar acesta a fost sursa mea de inspiratie.

Sunt multe lucruri pe care nu le-am zis sau facut si pe care acum le regret, un vis spulberat, anumite relatii distruse, dar cred ca e timpul sa privesc spre ce va urma nu spre ce a fost. Era o perioada in care ma uitam la ” Dosarele X ” si imi doream foarte mult sa ma rapeasca extraterestrii si sa imi sterga anumite amintiri, dar era un vis.

Acum ma uit in jurul meu si vad cum toata lumea se agita si se preocupa de ce va face in viitor, ce cariera sa urmeze, cu cine sa isi intemeieze o familie, dar eu pur si simplu ma gandesc la ce voi face in urmatorul minut. M-am gandit ca poate nu sunt cu capul pe umeri, poate imi este frica sa ma maturizez. Am incercat sa intru pe acelasi fagas ca toata lumea dar mi-am dat seama ca nu e si drumul meu in viata.

Nu stiu ce cariera voi urma, pe cine imi doresc sa imi stea alaturi toata viata (am avut o perioada buna cand am stiut), nu stiu sigur nici ce voi face maine, las viata sa ma surprinda si sa imi ofere posibilitatea de a alege.

Mingea e in terenul meu si inaite de a o arunca voi spune “ca de azi voi incepe sa fac anumite schimbari in viata mea“…

Palatul visurilor

Pentru prima oara de la venirea lui John in Bucuresti am gasit un loc in care sa se poata simti ca acasa, si anume la palatul Cotroceni. Chiar daca afara era foarte cald si toata lumea se ascundea de soare, noi ne-am facut curaj si am iesit din casa pentru a vizita palatul.

De la intrarea in palat si pana la iesire, ne-am simtit ca o printesa respectiv print. John este deja obisnuit cu aceasta statura, el fiind un pinguin imperial.

 Am fost uimti de marimea palatului, dar mai ales de cum erau decorate camerele. Printre cele mai spectaculoase camere din acest palat sunt camera florilor, biblioteca si salonul oriental, ramanand fara cuvinte la vederea lor. De mica mi-am dorit o biblioteca imensa, mi se par a avea un aer misterios aceste camere si te inspira foarte mult linistea pe care o ai in aceste incaperi. Fiecare dintre persoanele care au locuit in acest palat si-au pus amprenta asupra designul camerelor, dar cea mai mare contributie la acest palat a adus-o regina Maria. Multe din piesele de mobilier sunt unicate si se spune ca insasi regina Maria s-a gandit la designul lor. Ceea ce m-a pus pe ganduri au fost scaunele si paturile, care mi se pareau ca erau facute pentru niste copii, dar ghidul ne-a lamurit informandu-ne ca Regele Carol era foarte mic de statura. Alt lucru care m-a impresionat la acest palat au fost pianele, care erau create special pentru a se incadra in camerele in care trebuiau asezate. Rb voia sa se aseze la pian si sa inceapa sa cante, dar eu si Alina am oprit-o la timp.

Ghidul ne-a spus ca reginele si printesele din acea vreme erau atrase de arte, le placeau sa picteze, sa cante la pian sau sa scrie. Salonul oriental era destinat acestor activitati, servind drept atelier de pictura si pirogravura, salonul avand si o iesire catre un foisor. Se spune ca acest foisor a inspirat-o pe regina Maria sa isi scrie memoriile, ba chiar sa scrie si cateva povesti pentru copii.

Camerele sunt de o impresionanta inaltime, iar usile lor fiind foarte inalte si masive, iar in fiecare dormitor sau apartament sunt cate un semineu din marmura.Am fost foarte dezamagiti ca nu am putut vizita toate incaperile palatului, deoarece nu erau deschise publicului, si eram foarte curioasa sa vad macar cum arata o baie a unui palat sau bucataria.

Vazand aceste impresionante incaperi mi-am spus ca atunci cand o sa am multi bani imi voi aranja casa in acest fel, iar Adela mi-a amintit ca am vazut si la noi intr-un magazin de mobila tapet in acest stil.

Abea astept sa mai merg sa vizitez palatul Cotroceni sa ma simt iar o mica printesa, iar John sa se simta ca la el acasa.

       

John profesor

Azi a fost o zi plina de probleme…la econometrie. L-am trezit pe John de dimineata (la 12) sa mergem sa o ajutam pe Nana sa invete pentru examenul de econometrie. Dupa un drum plin de “parfum” cu metroul si tramvaiul 32, am ajuns la Nana acasa.

Ea ne-a asteptat alaturi de Cola, care a fost foarte incantata sa ma vada, dar si sa-l cunoasca pe John.

Am stat un pic de vorba, ne-am povestit ce am facut in ultima perioada si apoi ne-am apucat serios de treaba. Am luat caietul cu seminarii si cursuri la rasfoit, iar cand ne blocam la vreo problema, deschideam cartea, oribila carte, dar de cele mai multe ori John ne-a explicat cum se faceau. John a avut rolul de profesor, el stiind cel mai bine materia.

 Timp de cinci ore am stat toti trei pe scaune si ne-am batut capul sa rezolvam exercitiile. Pana la urma am iesit triumfatori, facand toate tipurile de probleme, chiar si mama Nanei a fost uimita de noi si de cheful nostru de invatat.

 Acum asteptam sa vedem ce nota va luat Nana la examen, dar dupa ziua de azi sunt convinsa ca o sa ia 10 . Nu ne ramane, mie si lui John, decat sa ii uram bafta Nanei.

Stire de ultima ora!

Pinguinul Papushel e de fapt…ursul Papushel.

In urma unor cercetari facut de mine in legatura cu pinguinul Papushel, am aflat ca presupusul pinguin e de fapt…un urs polar. Am cautat pe internet informatii despre trecutul lui, ca sa fiu sigura ca il las pe maini bune pe John, dar in urma unor cercetari amanuntite am descoperit ca ursul Papushel poarta un costum de pinguin.

In urma aceste vesti pinguinul John nu a stiut cum sa reactioneze, fiind foarte dezamagit, dar a hotarat sa iasa cu Papushel la o bere sa afle adevarul chiar de la el.

In data de 18 iunie 2008, la ora 8, s-au intalnit in fata unui strand din Bucuresti. Dupa mai multe ore petrecute in apa bazinului, pinguinii nostri s-au pus pe baut bere pentru a se racori, dar dupa cateva beri John a inceput sa ii puna intrebari lui Papushel despre identitatea lui. Papushel a fost umit de ce a auzit si a recunoscut ca este de fapt un urs polar, si ca sa deghizat asa pentru a atrage cat mai multe femele pinguin.

In cele din urma John si Papushel si-au clarificat toate problemele si s-au indreptat spre casa, condusi de un taximetrist pana in fata usii, deoarece intrecusera masura cu berea

Nedefinita

Sunt atat de multe idei care imi trec prin cap, dar nu stiu pe care sa o aleg si sa o postez.

De cateva zile ma tot gandesc care este rostul meu in viata, dar mai ales ce ma face fericita. Nu am reusit sa imi raspund sincer la aceste intrebari, iar acest lucru ma macina. Nu, nu sunt intrebari pentru concursul de Miss, si nici nu o sa ma determine sa imi schimb comportamentul si sa incep sa lupt pentru balene care mor din vina oamenilor sau eu mai stiu pentru ce alta cauza, ci pur si simplu vreau sa imi dau seama cine sunt si ce vreau.

Nu, nu sunt in depresie, ba din contra sunt pusa pe glume, doar ca simt eu ca nu imi gasesc locul.

Sunt ganduri care ma fac sa cred ca pana acum totul a fost doar o minciuna, iar mie mi-a placut sa traiesc aceasta minciuna, dar acum vad totul din alt unghi si sincer nu imi place acest unghi.

Cand eram mai mica eram convinsa ca daca am cat mai multi priteni si ies prin diferite locuri, asta ma va face fericita, dar sincer nu m-a facut pe deplin fericita. Am ramas cu amintiri placute, cu prietenii foarte buni, dar acum stiu ca nu mi-e de ajuns doar asta ca sa fiu fericita.

Bineinteles ca am crezut ca un iubit mi-ar aduce zambetul pe buze si m-ar face sa am mult mai multa incredere in mine, sa stiu ca exista o persoana, exceptie facand parintii mei, care ma iubeste neconditionat si ar face orice compromis doar ca sa fiu eu bine, dar nici asta nu m-a facut fericita.

Probabil o sa mi se spuna ca nu am gasit persoana potrivita, sincer nici nu mai cred ca exista asa ceva.Pentru mine acasta expresie “persoana potrivita” a devenit egala cu o persoana de care suntem atrasi si de care ne indragostim, dar dupa ce trece euforia ne dam seama ca nu avem prea multe puncte comune.

Sper ca in viitorul apropiat sa gasesc raspunsurile pe care le caut, pana atunci aceasta melodie pe care am atasat-o va sta pe repeat in winamp zi dupa zi, iar John va incerca sa imi ridice moralul, sper sa si reuseasca…

Ps: Vreau sa ii multumesc lui Andrei, citind postul lui am reusit si eu sa pun melodia aceasta pe blog. 

John il saluta pe Scooby-Doo

Aceste 2 zile in care nu am postat nimic pe blog, nu au fost 2 zile de distractie ci din contra au fost niste zile cumplite in care  eu si John am stat in pat fiind foarte raciti.

Din lipsa de ocupatie, ne-am uitat la toate desenele cu Scooby-Doo. Pinguinul nostru a fost surprins de pofta lui Scooby si Shaggy de mancare.

Dupa cateva ore bune de vazut episoade cu Scooby, John a inceput sa spuna numai “zoinks” Deja se vede facand parte din gasca lui Scooby, ajutandu-i pe Velma si Fred sa rezolve misterul, pe Daphne sa isi gaseasca tinuta potrivita, iar fricosilor de Shaggy si Scooby-Doo facandu-le de mancare.

Cred ca prea mult Scooby-Doo creaza dependeta, dar pana raceala nu ne va parasi tot la Scooby ne vom uita sau poate o sa ne uitam si la Dexter Laboratory